Aşezământul, care se află la nord-est de Întorsura Buzăului, în valea care se întinde înspre Zagon, obişnuia să aparţină de acesta din urmă până în anii 1920. Astăzi el este centru comunal, de care aparţin două sate, Lădăuţi şi Sărmaş. Primii locuitori ai acestui teritoriu s-au stabilit prin intermediul familiei Szentkereszty între anii 1712 şi 1720.
Datorită pădurilor extinse din această regiune, în anul 1847 în Barcani s-a construit o fabrică producătoare de sticlă, care a atras o substanţială forţă de muncă. Această fabrică a funcţionat până în anul 1886. În numărul din 4 februarie 1899 al Gazetei de Transilvania, cititorii au văzut o ştire extrem de interesantă, potrivit căreia preotul greco-catolic Ioan Dima din Sita Buzăului şi conaşul Nicolae Rusu au cumpărat proprietatea contelui Mikes Benedek pentru suma de 110 000 forinţi împreună cu fabrica ce se află pe respectiva proprietate privată.
Din punct de vedere eclesiastic, Barcani a fost filiala Întorsurii Buzăului până în anul 1902, an în care aşezământul a devenit comună individuală. Prezenta biserică a comunei, considerată monument istoric, a fost construită între anii 1896-97, constructorii folosind piatră pentru construirea bazei, şi lemn de brad pentru corpul propriu-zis.
Sfântul protector al bisericii este Sfântul Nicolae. Nicolae Purcel şi Dumitru Terzea sunt două nume importante în istoria bisericii, ei contribuind în mod substanţial la construirea sa. Turnul nu foarte înalt, precum şi tot corpul bisericii a fost acoperit cu tinichea. La realizarea picturilor murale, pictorul Ştefan Chiorean a folosit tehnica neobizantină de pictare cu tempera (1975). Unele icoane aflate în biserică datează din timpul construirii sale.