Casa memorială Borsos Miklós

Fundaţia ”Borsos Miklós Művészetéért Alapítvány” din Ciumani, înfiinţată în anul 1992, se ocupă cu îngrijirea şi promovarea moştenirii artistice, spirituale şi morale a lui Borsos Miklós, care are legături familiale în Ciumani.

Casa memorială Borsos Miklós, care funcţionează din 2002, oferă un cadru pentru această activitate. Casa memorială se află în partea dinspre drumul principal a moşiei străvechi al familiei Borsos, la numărul 1521. Proprietatea, construită în 1936, a fost iniţial ridicată pentru Jandarmeria Română. Imobilul scos la licitaţie la sfârşitul anilor ‘90 a fost cumpărată de Fundaţia ”Borsos Miklós Művészetéért Alapítvány” din bunăvoinţa văduvei lui Borsos Miklós, Kéry Ilona.

În partea dreaptă a casei se găsesc trei camere în care sunt expuse permanent operele lui Borsos Miklós şi camera memorială în care sunt expuse uneltele şi obiectele sale personale. Colecţia conţine opere originale, care în mare parte nu au fost prezentate în alte expoziţii, desene în tuş, statuete, medalii. În camera memorială se găsesc obiectele sale personale, hainele în care lucra, uneltele sale preferate, chiar şi lada de unelte ornată cu lalele care a fost luată de către tatăl său de la Ciumani, precum şi manuscrise, cărţi ilustrate de el şi exemplare valoroase din biblioteca sa personală.

Pe partea stângă a clădirii se găseşte sediul Fundaţiei ”Borsos Miklós Művészetéért Alapítvány”, precum şi un spaţiu de expunere.

Pe faţada casei memoriale se găseşte un relief, care ilustrează artistul şi care este creaţia lui Zsin Judit, precum şi o placă comemorativă pentru momentul fondării.

Borsos Miklós s-a născut în 1906 la Sibiu. Familia lui a fugit în 1916 la Győr din calea invaziei românilor. Aici a absolvit liceul benedictin, apoi a studiat la Florenţa arta renascentistă. Pentru o perioadă scurtă de timp a fost student la Colegiul Regal Maghiar de Arte Plastice (Magyar Királyi Képzőművészeti Főiskola), dar şi-a întrerupt studiile superioare şi, la scurt timp, a călătorit în Franţa. În 1924, el a apărut pentru prima dată în faţa publicului larg cu picturile sale la o expoziţie la Győr. În 1932, a participat la expoziţia de la Salonul Naţional. Expoziţia sa individuală din 1941, organizată la Galeria Tamás, a fost un mare succes. A fost membru al Societăţii Noilor Artişti (Képzőművészek Új Társasága), a primit o serie de comenzi, operele sale au fost cumpărate de colecţionari. În 1943, a participat la o expoziţie de grup în Muzeul Ernst împreună cu Barcsay Jenő, Dési Huber István, Gadányi Jenő şi Pálffy Péter.

În 1945 el a fost ales în Consiliul de Arte şi din această cauză s-a mutat în capitală. Între 1946 şi 1960, a fost profesor la Colegiul de Arte Aplicate.

În anul 1966 a participat la Bienala de la Veneţia cu operele sale. A ilustrat sute de cărţi cu gravurile şi desenele sale, a avut în mod regulat expoziţii individuale. În 1976 a fost deschisă, în sălile Galeriei Naţionale Maghiare, o expoziţie majoră cu colecţia operelor sale. În 1979, fost deschisă la Győr, în centrul istoric ”Káptalandomb”, o expoziţie permanentă cu operele sale donate oraşului şi în acelaşi an a fost denumit cetăţean de onoare al oraşului. A murit la vârsta de 84 ani.