Biserica reformată

Biserica reformată de la Mugeni este probabil cea mai importantă biserică medievală a Scaunului Odorhei. Se presupune că a fost construită în secolele XIII-XIV.

În cursul anilor 1300, pereţii laterali ai navei au fost acoperiţi de cel puţin două ori cu picturi murale. Şi pe faţadă au fost găsite urme de picturi murale. În zilele noastre, în interior găsim picturi murale pe pereţii de vest şi de nord ai navei. Pe partea de sus se găsesc fragmente din legenda Sfântului Ladislau şi, sub acestea, din legenda Sfintei Margareta. Cel mai bine conservată a rămas pictura murală de pe rândul de jos, care ilustrează scena Judecăţii de Apoi.

În a doua jumătate a secolului al XV-lea a fost efectuată o reconstrucţie majoră. Atunci a fost demolat sanctuarul vechi şi a fost construit sanctuarul nou cu boltă cu nervuri.

Se presupune că comunitatea s-ar fi convertit la religia reformată încă de la jumătatea secolului al XVI-lea. Aranjamentul interior al bisericii, pe care îl putem vedea şi astăzi, a fost finalizat după aceasta.

Bolta navei a fost înlocuită în 1724 cu plafon casetat, iar în 1749, cu sprijinul semnificativ acordat de Korda György şi Borsai Nagy István, biserica a primit acoperiş cu ţiglă şi pardoseală nouă. În interior pereţii au fost din nou tencuiţi şi pictaţi. Atunci a fost construită un amvon zidărit. În 1842, turnul a fost înălţat cu un nivel, iar în 1865 biserica a fost consolidată. Atunci au deschis o nouă fereastră pe peretele de nord al navei şi au găsit picturile murale.

Mobilierul de lemn al bisericii este din secolul al XVIII-lea: în 1724 a fost făcut plafonul casetat în locul bolţii gotice. Acesta a fost comandat de Korda Zsigmond şi văduva lui Borsa István, Balló Mária. Structura plafonului casetat de la biserica din Mugeni diferă într-un mod ciudat de structura celorlalte plafoane casetate din Transilvania. În plus faţă de obişnuita împărţire cu şipci, în fiecare casetă se află un cadru cu pofil colorat. Coroana amvonului a fost făcută în 1748 - 1749 la comanda lui Borsai Nagy István şi a soţiei lui, Etesdi Éva.

În 1761 corul a fost terminat, la cererea familiei lui Korda. Panourile balustradei sunt decorate cu compoziţii florale şi despre oraşe, care amintesc de creaţiile atelierului Rössler. De asemenea în 1761 a fost făcută uşa din partea de sud, la comanda lui Borsai Nagy István şi Etesdi Éva, care ulterior a fost vopsită în albastru. Bănicile au fost făcute în 1722, masa de comuniune, în 1764, iar suportul cutiei de donaţie, în 1835.