Cu răspândirea maşinilor care joacă un rol din ce în ce mai mare în viaţa oamenilor, produsele artizanilor din sate sunt pe cale de dispariţie. Meserii care erau esenţiale timp de multe secole, acum sunt transformate sau dispărute.
Printre acestea se numără şi meseria de rotar. Produsele principale includ vehiculele trase de animale: trăsuri, căruţe, sănii. Agricultorii secui care se pricep la foraj şi cioplit pot să-şi fabrice singuri mai multe componente pentru căruţa lor, dar roţile cu raf au fost produse tot timpul de către rotari.
Rotarii au fabricat: cotigi, juguri, grindeie, roţi. Trei componente importante ale roţii sunt: butucul cu bucea, spiţele, obezile. Cele mai potrivite specii de arbori pentru butuc sunt: mesteacănul, frasinul şi ulmul. După ce butucul e strunjit la dimensiunea necesară, bucea este împărţită cu compasul în 10 sau 12 părţi egale, în funcţie de poziţia roţii, de faţă sau de spate. În punctele însemnate se forează, se gravează în formă dreptunghiulară. Aici se încadrează spiţele făcute din salcâm. Obada este făcută din fag sau frasin.
Cele mai importante instrumente folosite de rotar sunt: secure pentru cioplit, bardă, rindea, ciocane, cuţite de strung, burghiu şpiral, ferestrău, pilă, compas, strung pentru lemn, fierăstrău circular, rindea, fierăstrău cu bandă şi şabloane.