Castelul Kemény

Castelul Kemény din Brâncovenești, aflat la poalele munților Călimani, pe malul drept al Mureșului reprezintă un monument tipic al arhitecturii renascentiste din Transilvania. Vechea cetate din Brâncovenești nu stătea în locul de acum, ci în livada din apropiere. Prima documentare a localității datează de aproape opt sute de ani. Regele Endre II. al Ungariei a confiscat domeniile lui Kacsics Simon, părtaș la uciderea soției sale, regina Gertrudis, iar potrivit scrisorii de donație a dăruit castelul Vecheu (Brâncovenești) maistrului trezorier Dénes din neamul Tomaj, cu origini pecenege, cel care avea să devină, mai târziu, vicerege. De la el au moștenit membrii familiei Losonczi din Losoncz, apoi, între anii 1319-1467, a intrat în posesia familiei Bánffy din Losoncz, făcând parte de asemenea din neamul Tomaj. Începând cu a doua parte a secolului al 15-lea cetatea și-a schimbat proprietarii de multe ori. Regele Endre II. al Ungariei a lăsat, prin testament, castelul și cele cinci sate aparținătoare omului său de încredere, Kemény János, principele de mai târziu și soției acestuia, Kállai Zsuzsanna. De atunci timp de aproape trei secole castelul fortificat a rămas în proprietatea familiei Kemény.

Castelul cu baza dreptunghiulară are patru turnuri în cele patru colțuri, este o clădire cu două etaje care și-a dobândit aspectul de astăzi la sfârșitul secolului al 19-lea, începutul secolului 20, în prealabil fiind reconstruit de mai multe ori. Curtea interioară închisă, de 20x20 metri, este înconjurată de aripile cu două etaje ale clădirii. La parter se aflau încăperi folosite în primul rând în scopuri gospodărești, la etajul întâi erau încăperile locuințelor și sălile de protocol ale familiei nobiliare. La etajul al doilea s-au amenajat dormitoarele și o sufragerie.

La sfârșitul celui de al II-lea război mondial localnicii au jefuit complet clădirea, au luat tot ce s-a putut mișca din loc. După naționalizare în clădirea castelului a funcționat o școală de corecție, apoi a fost transformat în cămin pentru copii și femei cu handicap. A fost restaurat între anii 1968-1974 conform proiectelor lui Keresztes Gyula.

După schimbarea de regim Kemény Miklós, urmașul lui Kemény János a cerut retrocedarea clădirii, dar mutarea Centrului de Recuperare a durat mai mulți ani de zile. Astăzi pot fi vizitate clădirea și grădina din jur.

În perioada dintre cele două războaie mondiale castelul și grădina au fost unul dintre locurile preferate ale vieții literare și culturale maghiare din Transilvania. Kemény János (XI.) a fondat în acest loc Societatea Erdélyi Helikon. Amintirea evenimentului o păstrează masa din piatră aflată în grădina castelului, proiectată de Kós Károly și donată lui Kemény János și soției, în 1935, de către episcopul reformat Makkai Sándor. Nu departe de aici se află mormântul scriitorului Wass Albert conte de Țaga (1908-1998). Aici au fost înmormântați Kemény János și soția, Augusta Patton of Grandholm, precum și fiica lor, cântăreața de operă Kemény Klió.