Capela `Sfântul Anton`

Capela de pe dealul Şumuleu Mic care poartă hramul Sfântului Antonie a fost creată din reconstruirea unei capela mai mici din secolul al XVII-lea. Construirea capelei originale se leagă, conform tradiţiei, de distrugerile turco-mongole din 1661. Tradiţia spune că un călugăr a supravieţuit atacurilor datorită faptului că s-a refugiat pe dealul Şumuleu Mic. Văzând că ceilalţi călugări din ordinul său au fost alungaţi, i-a făgăduit Sfântului Anton de Padova că, dacă supravieţuiește, va construi o capelă în acel loc cu propriile sale mâini. Şi-a ţinut făgăduială și a construit predecesoarea capelei de astăzi în 1673. Despre această datare mărturisește o cărămidă cu inscripţie, care a fost găsită în cursul reconstruirii din 1775 și pe care scrie numele călugărului, Johan[n]es Mak (Mák János). Capela originală a fost mult mai mică decât cea din prezent, având cam același dimensiuni ca sanctuarul celei din urmă.

Datorită popularităţii crescânde a cultului Sfântului Antonie, a fost necesară reconstruirea capelei. Atunci a scris cu dalta pe cărămida amintită șeful ordinului următorul text în limba latină: ”A descoperit în altarul vechi în 1774, și a pus înapoi în 1775 părintele franciscan Tót Sebestyén”. Cărămida cu inscripţia poate fi văzută în zilele noastre în peretele de nord al navei, în spatele unei sticle. Reconstrucţia a fost efectuată între 1773 și 1775, atunci a căpătat capela forma actuală. Lucrările au fost realizate datorită srijinului acordat de grofoaia Karolina Haller de Hallerkő, soţia generalului de cavalerie Gyulai Ferenc.

În privinţa structurii, capela este alcătuită dintr-o navă și un sanctuar mai mic cu închidere poligonală a unghiurilor. Pe partea de vest se înalţă un mic turn husar. Pereţii navei sunt străpunşi de câte trei ferestre de stil baroc, din care unul a fost zidărit. Două ferestre asigură iluminarea sanctuarului. În partea de nord, un amvon mic este conectat la navă. Singura intrare a capelei se află pe partea de vest. Deasupra intrării se găsește o deschidere de fereastră cu patru lobi. Frontonul este decorat cu trei casete baroce ornamentate cu lalele, frunze de stejar și inscripţia anului 1775.

Interiorul capelei şi mobilierul sunt foarte simple. Elementul cel mai captivant este balustrada din lemn, care este alcătuită din cinci casete pictate cu flori.

Mobilierul interior mai este alcătuit dintr-o pictură de altar pe care este reprezentat Sf. Antonie, care probabil cândva a fost parte a unui altar lateral și care probabil a fost făcută la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea, un crucifix și statuia Sfântului Antonie.

În turn se găsesc două clopote: unul mai mic fără inscripţie și un clopot puţin mai mare cu inscripţie. Conform inscripţiei, acesta din urmă a fost donat de Apor István în 1682 și reparat de László János în 1781.

În cursul secolului al XX-lea, Capela Sf. Antonie a fost renovată de mai multe ori, acoperișul din șindrilă a fost înlocuit prima dată cu unul din ţiglă şi mai târziu cu acoperiș din tablă zincată. Cele mai recente lucrări de renovare au fost efectuate în 2008.