În decursul ultimelor decenii, muzeul satului, construit în casa lui Damokos Gyula, şi deschis în 1973, i-a asigurat acestuia un renume naţional. Clădirea aparţinea de Muzeul Naţional Secuiesc, şi a fost înfiinţată de educatorul Haszmann Pál (1902--1977), care pe lângă munca sa cu caracter educaţional, a efectuat şi cercetări în domeniul istoriei locale, şi timp de câteva decenii a adunat cu deosebită sârguinţă evidenţele culturale ale anturajului său. Moştenirea sa culturală şi materială a fost îmbogăţită şi dusă mai departe de către fii săi. Începând din 1999, muzeul poartă numele fondatorului său.
Elementul cel mai valoros al acestui muzeu este colecţia de porţi secuieşti, care au fost păstrate şi refăcute, fiind luate din faţa caselor secuieşti construite în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. De mare valoare culturală este şi colecţia de pietre funerare cioplite din lemn precum şi expoziţia maşinilor agricole, expoziţie unică în Ardeal. În pivniţa conacului se află şi o expoziţie de material etnografic şi de cel legat de istoria locală, al cărei element deosebit de valoros este expoziţia de sobe turnate din fier.
Acest muzeu este nu numai corpusul valorilor noastre etnografice, dar şi un centru spiritual semnificativ al districtului Târgu Secuiesc. Din primăvară până toamnă numeroase grupe vin în tabără în acest loc. Datorită activităţii fraţilor Haszmann precum şi a acestei tradiţii culturale, mulţi tineri din Ardeal au devenit continuatorii artei populare de a picta şi de a ciopli în lemn.
În acest atelier sunt făcute marea majoritate a porţilor şi pietrelor funerare din lemn ce se află în faţa caselor şi în cimitirele din regiune.