Satul situat pe valea superioară a pârâului Saciova, care îşi are originea pe versanţii de nord ai Munţilor Buzăului, aparţine din punct de vedere administrativ comunei Reci. Biserica reformată a micului sat, cu populaţie reformată, păstrează pe dinafară caracteristicile stilului baroc. Înfăţişarea de astăzi este rezultatul lucrărilor de transformare ce s-au efectuat între anii 1818–1827. Cu această ocazie a fost demolat sanctuarul medieval, în locul şi, probabil, şi pe zidăria fundaţiei căruia se află turnul construit în 1824. În acei ani a fost prelungit spre vest naosul, s-a construit în faţa intrării de sud porticul de astăzi şi s-au înălţat contraforturile din piatră la cele trei colţuri ale naosului.
Pe parcursul lucrărilor de transformare efectuate la începutul secolului al XIX-lea, s-au păstrat într-un mod norocos tavanul casetat şi pictat din 1761, împărţit în 60 (10×6) de pătrate care sunt ornamentate cu motive florale şi figurative, caracteristice epocii.
Mult timp, această biserică a fost ţinută în evidenţă de literatura de specialitate pentru tavanul ei cu motive florale, dar, în anul 2000, istoricul de artă Jánó Mihály şi restauratorul Kiss Lóránd au descoperit pe latura interioară nordică a naosului, la nivelul coroanei amvonului şi al galeriei orgii, un fragment de pictură murală în tehnica „a fresco” din secolul al XIV-lea. Pe fresca scoasă la lumină, în suprafaţă de 150×40 cm, se poate vedea una din temele specifice ale iconografiei maghiare din evul mediu, scena „Urmărire” din legenda Sfântului Ladislau.
Descoperirea fragmentului de frescă pare să confirme acea tradiţie verbală locală potrivit căreia în locul bisericii actuale s-a aflat o capelă medievală.