Este un sat aparţinând comunei Valea Crişului, renumit pentru fructele şi pălinca de prune. Pe acest loc, unde se află astăzi satul Calnic, se întindea cândva, probabil, o pădure deasă de stejar. La acest fapt face aluzie un stejar vechi de cinci sute de ani care a mai rămas viu, ca un martor tăcut, în cimitirul unitarian, precum şi toponimele Csere-erdő (Pădure de stejar) şi Csere-tető (Platoul de stejar).
În apropierea stejarului uriaş enoriaşii unitarieni şi-au construit, în a doua jumătate a secolului XVII, o biserică cu tavan casetat şi pictat. Biserica nu are turn, în schimb lângă ea se află cea mai graţioasă clopotniţă construită din lemn a ţinutului Trei Scaune. Potrivit inscripţiei de pe girueta din vârful clopotniţei, aceasta a fost construită în 1781, probabil, de meşteri dulgheri secui, cu mâini de aur.
Privind-o de departe, construcţia arată imaginea unei femei care poartă o fustă. „Talpa” (soclul), realizată printr-o adevărată artă a îmbinărilor în lemn care susţine corpul turnului, este apărată de precipitaţii de o streaşină de şindrilă. Deasupra acesteia se află „casa” clopotului care este încununată de turla acoperită cu şindrilă. Clopotul decorat conform stilului renascentist a fost turnat în 1773, de către meşterul braşovean Johannes Tartler.