Biserica a fost construită în centrul satului, pe un deal. Biserica din zilele noastre, care are o vechime din Evul Mediu, a fost reconstruită de-a lungul secolelor de mai multe ori. În cursul lucrărilor de conservare din 1970 au fost descoperite nişa unde putea fi aşezat, lângă altarul original medieval, cadrul uşii sacristiei, respectiv o parte a unei fresce, a cărei primă scenă o reprezintă pe Sf. Elisabeta îngrijind bolnavii, cea de-a doua - încoronarea Sf. Maria printre îngeri şi pe Isus -, iar cea de-a treia - pe Sf. Doroteea cu Isus care întinde un coş spre ea.
Partea cea mai veche a bisericii este nava masivă, care a fost construită probabil în secolul al XIII-lea. În faţa intrării cu vârf arcuit din partea de sud a fost ulterior construit un portic. Lângă intrarea din sud, pe primul strat de ipsos, au găsit desenul unei boţi în reţea în stil gotic târziu. Deasupra intrării de vest a navei se găsesc două balustrade, pe care scrie: RIDICAT ÎN ANUL 1843 (”EMELTETETT 1843”).
Cele două casete cu inscripţii ale tavanului stau mărturie privind vechea starea a bisericii: ”acest locaş al Domnului era fărâmicios, arcul de jos crăpa, se rupea, cele trei picioare de piatră neornamentate erau cârpăcite. După cum puteţi vedea, s-a schimbat, datorită mâinilor muncitoare şi pline de har ale credincioşilor sfintei comunităţi a bisericii, fiecare a făcut ce a putut şi ceea ce era potrivit, vestea bună a respectului lor să rămână pomenirii. Anno 1789”.
Sanctuarul gotic din secolul al XIV-lea este mai îngust şi mai înalt decât nava. Sacristia, care este conectată cu clădirea pe partea de nord, a fost transformată într-un hambar după 1750. Sanctuarul are un plafon casetat de o singură culoare, care a înlocuit bolta cu nervuri construită iniţial. În sanctuar se află un blazon de piatră, pe care se poate observa crinul subţire care se găseşte şi pe monedele emise de casa regală de Anjou. În 1989, pe peretele din sud al navei, la văruirea exterioară a bisericii, printre cele două ferestre gotice, a fost descoperită o pictură murală medievală (printre două figuri care stau şi sunt îmbrăcate în haine galbene se găseşte o persoană care stă culcată, inscripţia: corectat 1476, Sf. Bartolomeu).