Sunt puţine informaţii despre biserică în literatura de specialitate. Cel mai recent, istoricul Mihály János s-a preocupat de istoria bisericii şi a satului, în schiţa sa de călătorie care prezintă văile celor două pâraie Homorod.
Satul, care a devenit reformat în secolul al XVI-lea, a fost iniţial filiala Parohiei Reformate de la Daia. În 1682 a devenit parohie independentă.
Prima biserică a fost construită între anii 1701 - 1702 din lemn, iar în 1774 a fost ridicat un turn din piatră lângă aceasta. Biserica pe care o putem vedea astăzi a fost construită între anii 1784 - 1792 din piatră şi cărămidă. Suma necesară pentru construcţie a fost colectată din donaţii publice.
Mobilierul de lemn din biserica veche a fost mutat în biserica nouă: panourile balustradei din est, care au fost făcute în anul 1701, pot fi văzute în sanctuar, iar plafonul pictat, alcătuit din 58 de casete, care a fost făcut în 1702, a fost restaurată în 2008 în atelierul restauratorului de piese din lemn Mihály Ferenc.
În 1792 a fost terminat plafonul pictat casetat al navei, care conţine 35 de casete. Din inscripţia de pe una din casete putem afla că acestea au fost fabricate de Rössler György din Criţ, membru al celei de-a doua mari dinastii de tâmplari-pictori din Transilvania. De asemenea, în 1792, au fost finalizate poarta de vest, balustrada de vest cu 8 casete, corona de amvon şi băncile. Orga, cumpărată de comunitatea religioasă în anul 1868, a fost construită de Kolonics István.
Pe zidul extern, pe partea de nord lângă intrarea de vest, se găseşte o placă memorială din marmură albă, dedicată lui Szabó Mózes, care a servit în anii 1926 - 1953 în satul Ighiu ca pastor levit, învăţător şi fondatorul celei mai îndepărtate comunităţi religioase protestante de prizonieri de război din Primul Război Mondial. În grădina bisericii comunitatea a ridicat un monument pentru eroii săi de război.