Conacul Horváth-Deák

Familia Horváth, purtând numele de particulă nobiliară Nagyváradi, apoi Teleki, s-a stabilit în Trei Scaune prin căsătorie. Au avut moşii mai mari în Covasna, Boroşneu Mare şi Telechia, ultima aşezare devenind cuibul familiei în Trei Scaune, pentru care au inclus în numele familiei particula Teleki.

În mijlocul secolului XIX., clădirea şi moşia a fost cumpărată de familia Deák.

La intrarea pe terenul clădirii, ce a fost renovată în mod exemplar în ultimii ani, se află cea mai frumoasă poartă în stilul barocului târziu al regiunii Trei Scaune. Stâlpii zidiţi şi văruiţi în alb ai porţii sunt ritmaţi de coloane adosate. Deasupra coloanelor adosate ce delimitează poarta mare, într-o parte a frizei apare inscripţia ANNO, iar pe cealaltă parte, anul 1798.

Clădirea cu orientare sud-vestică, construită din piatră şi cărămidă, are o pivniţă boltită cu mai multe hrube. Partea cea mai veche a clădirii este mica încăpere având boltă cilindrică cu penetraţii, în care accesul se face prin cămară, iar nivelul acesteia este mult mai jos decât al celorlalte încăperi. Această încăpere făcea parte din conacul construit, probabil, în secolul XVIII., cu planul dreptunghiular alungit cu structură în dublu tract, căruia i s-a adăugat, alături de faţada principală, un portic cu coronament în stil baroc.

Clădirea şi-a căpătat forma actuală pe parcursul transformărilor efectuate la sfârşitul secolului XIX. şi începutul secolului XX. Atunci s-a construit, prin extindere, o încăpere pentru cuptor, bucătăria şi baia, iar ferestrele anterioare cu şase ochiuri au fost schimbate cu unele mai mari, cu ancadramente împodobite cu stucaturi, tipice epocii respective.

Cea mai mare încăpere din interiorul conacului cu cinci camere este sufrageria, având o suprafaţă de 80 metri pătraţi.