Familia Thúry din Ungaria, a ajuns la Tamaşfalău, la începutul secolului XVII, prin căsătorie. Ulterior, membrii familiei au deţinut ranguri importante în Scaunul Orbai.
Cel mai faimos membru a fost Thúry Gergely, deputat şi în 1848 căpitan. După moartea lui, moşia a ajuns în proprietatea familiei Bányai. Pe partea sudică a drumului care duce spre Zăbala, brazi înalţi şi câţiva castani sălbatici indică faptul că, odinioară, în faţa conacului se afla o curte proiectată cu gust.
Specificul clădirii dreptunghiulare, cu două etaje şi mansardă, este forma diferită a faţadelor. Pe partea cu grădina, deasupra boltelor cu pilaştri de piatră, se află un pridvor cu stâlpi de lemn. Pereţii exteriori sunt decoraţi cu elemente din stilul arhitectural Empire. Pe baza stilului, datarea construirii clădirii se poate estima pe la începutul secolului XIX.
Conacul impozant a fost naţionalizat pe la mijlocul secolului XX, iar din 1973 a fost folosit ca şi casă de cultură. După schimbarea regimului din 1989, urmaşii foştilor proprietari au revendicat clădirea şi au vândut-o primăriei Zăbala. Astfel, comunitatea satului continuă să utilizeze clădirea ca şi casă de cultură.